Totul despre Penisul Uman: Anatomie, Igiena & Boli Specifice

Penisul este principalul organ sexual masculin, iar pe lângă funcția reproducătoare mai are un rol important în eliminarea urinei din organism.

Penisul compus din trei părți principale, respectiv rădăcina – care se află la baza pelvisului și fixează organul de corp – zona mediană, sau corpul penisului – care pornește de la rădăcină și se continuă spre vârf – și glandul, care constituie vârful penisului.

În mod uzual, penisul este folosit zilnic pentru eliminarea urinei din organism întrucât include ultima parte a canalului urinar, respectiv uretra, care se termină în vârful glandului. În context sexual, penisul este folosit pentru copulare și ulterior pentru inseminare, iar în acest scop își modifică forma sub influența stimulilor sexuali, devenind erect.

La fel ca orice parte a corpului uman, și penisul poate fi afectat de anumite boli, cele mai frecvente fiind cele cu transmitere sexuală. Totuși, pot apărea și diferite infecții sau probleme legate de funcționalitatea penisului, ce pot avea la rândul lor alte cauze care țin de starea de sănătate.

Ce este penisul ?


Penisul este organul reproducător masculin, amplasat în interiorul și în afara corpului și atașat de acesta în zona pelvisului, acesta conține două părți distincte, dintre care una este fixă și se află în interiorul corpului, iar cealaltă este partea mobilă, care constituie totodată și partea vizibilă a penisului, aflată la exteriorul corpului.

Partea fixă este de fapt rădăcina penisului, în timp ce partea mobilă are o structură mult mai complexă, fiind acoperită cu o piele fină, iar la interior conținând niște corpi cavernoși alcătuiți din țesuturi elastice. Sub influența stimulilor sexuali, aceștia se umplu cu sânge și cresc în volum, determinând totodată și modificarea dimensiunii penisului, în cadrul procesului fiziologic numit erecție.

Totodată, în interiorul penisului se află și uretra, care pornește de la vezica urinară și se continuă până în capătul glandului, unde se află o deschidere. Prin această deschidere este eliminată urina, dar în același timp uretra folosește și ca o cale de evacuare a lichidului seminal în timpul ejaculării.

Acesta se formează în testicule și prostată fiind pompat in canalul uretral din penis în timpul orgasmului.

Este penisul un mușchi ?

Nu, deși pare că se comportă asemenea unui mușchi, întărindu-se atunci când se contractă și redevenind moale în stare de relaxare, penisul are o structură mult mai complexă și nu trebuie asociat sistemului muscular.

Face parte din sistemul reproducător, fiind totodată și o componentă a sistemului excretor, iar capacitatea sa de a-și modifica dimensiunea și de a se întări în momentele de excitație are la bază un alt mecanism decât cel care controlează mușchii.

Partea externă a penisului conține la interior două structuri cilindrice din țesut elastic, numite corpi cavernoși. În momentele de excitație sexuală, crește volumul de sânge direcționat către zona genitală, iar astfel cei doi corpi cavernoși se umplu și cresc în volum, ducând la apariția erecției. 

Anatomia penisului


Penisul este un organ cu o anatomie complexă, ce îl ajută să își îndeplinească cele trei funcții care îi sunt atribuite: funcția erectilă, ejacularea și funcția excretoare, mai precis eliminarea urinei.

Partea din interiorul corpului este formată din două rădăcini din care pornesc corpii cavernoși și dintr-o altă structură numită bulbul penian. Acesta se află amplasat între cele două rădăcini și este traversat prin mijloc de uretră, care se continuă spre corpul penisului și se termină în vârful acestuia.

O structură mult mai complexă regăsim în corpul penisului, care are formă cilindrică alungită, a cărei lungime și grosime diferă de la caz la caz. Conform standardelor medicale, o dimensiune normală este considerată cea care măsoară în lungime cel puțin 4 centimetri în stare flască și cel puțin 7 centimetri în stare de erecție.

Revenind la structura anatomică a corpului penisului aceasta include următoarele componente:

Țesutul erectil

Este vorba de structura responsabilă cu erecția, care este alcătuită din cei doi corpi cavernoși despre care am amintit deja și de un corp spongios. Corpii cavernoși pornesc din cele două rădăcini de la baza pelvisului și se unesc în corpul penisului, în timp ce corpul spongios pornește din bulbul penian.

Mușchii

Am arătat mai devreme că penisul nu este un mușchi, însă aceasta nu înseamnă că nu are nevoie de astfel de structuri pentru a putea funcționa normal. Este vorba de doi mușchi, respectiv mușchiul erector și mușchiul bulbospongios.

Primul acoperă rădăcinile corpilor cavernoși iar atunci când se contractă împiedică evacuarea sângelui din interiorul acestora, menținând astfel erecția și permițând ducerea la bun sfârșit a unui act sexual, până la orgasm și ejaculare.

Același rol îl are și mușchiul bulbospongios, cu deosebirea că acesta presează prin contracție și venele profunde ale penisului, menținând erecția. Totuși, cel mai important rol al acestuia constă în contracțiile ritmice pe care le are în momentul ejaculării și care împing sperma prin uretră, până la vârful penisului.

De asemenea, mușchiul bulbospongios se contractă și la finalul fiecărui episod de urinare, pentru a elimina ultimele picături de urină rămase pe uretră.

Acoperirile fasciale

Fasciile sunt structuri care acoperă mușchii, oasele și articulațiile, fiind prezente și la nivelul penisului. Se numesc fascii penine și sunt în număr de cinci, având rolul de a proteja mușchii și celelalte structuri anatomice care alcătuiesc organul genital.

Spre exemplu, fascia profundă protejează structurile erectile, fascia spermatică externă protejează structurile implicate în transportul și evacuarea spermei, în timp ce fascia superficială asigură mobilitatea și elasticitatea penisului.

Ligamentele

La nivelul penisului există două ligamente care au rolul de a susține organul sexual și totodată de a-i asigura mobilitatea necesară.

Astfel, ligamentul suspensor menține penisul atașat de pelvis și totodată îi asigură susținerea în stare de erecție, în timp ce ligamentul fundiform susține structurile de la baza organului, menținându-le fixate pe osul pubian.

Pielea

Pielea este țesutul cutanat care acoperă penisul la exterior, diferențiindu-se de pielea din alte zone ale corpului. Ca aspect, este mai închisă la culoare pentru că are o pigmentație mai intensă, iar pe fața interioară tonul închis este mai pronunțat.

La atingere se poate constata că pielea care acoperă penisul este mai fină și mai subțire, având și o mobilitate mai mare ce îi permite să se deplaseze către baza organului în timpul erecției și al copulației.

Nu în ultimul rând, pielea care acoperă penisul conține mai multe terminații nervoase, ceea ce o face mult mai sensibilă, amplificând gradul de excitație și favorizând obținerea erecției.

Igiena penisului


Măsurile de igienă sunt esențiale pentru evitarea unor infecții sau iritații ce pot apărea la nivelul penisului, precum și pentru prevenirea unor boli cu transmitere sexuală. Zona cea mai vulnerabilă este cea din capul penisului, acolo unde se pot acumula secreții specifica glandelor peniene, care creează un mediu propice dezvoltării bacteriilor.

De aceea, penisul trebuie spălat zilnic cu apă și săpun, insistând asupra acelei zone. Pentru o bună curățare, penisul se decalotează trăgând pielea care acoperă glandul, frecând apoi bine cu apă călduță și un săpun obișnuit. Nu trebuie să folosești alte substanțe și nici săpunuri foarte parfumate, întrucât acestea pot conține compuși chimici care provoacă iritații.

După spălare, penisul se limpezește foarte bine pentru a îndepărta orice urmă de săpun și se șterge cu un prosop, având grijă să rămână cât mai uscat.

O altă regulă de igienă se referă la momentul urinării când penisul trebuie decalotat pentru a evita ca picăturile de urină să rămână sub pielea de la vârf, unde pot duce la apariția unor infecții sau iritații.

Cum arată un penis sănătos ?

Un penis sănătos este foarte ușor de recunoscut atât datorită aspectului său cât și datorită lipsei oricărei senzații de disconfort. Astfel, pielea penisului trebuie să fie fină, netedă, lipsită de orice leziuni, pete, zone decolorate sau eczeme ori inflamații.

În același timp, un penis sănătos nu este asociat cu niciun fel de disconfort la urinare, în momentul erecției sau în timpul unui act sexual.

Senzația de mâncărime, durerea sau usturimea la urinare, mirosul neplăcut, precum și apariția unor disfuncții sexuale sunt semne clare că există o problemă la nivelul penisului, a cărei rezolvare necesită  o vizită la medic.

Boli ale penisului


Simptomele despre care tocmai am amintit se datorează de cele mai multe ori unor boli specifice ale penisului, dintre care, cele mai frecvente sunt următoarele:

  • Infecții genitale – apar de cele mai multe ori ca urmare a unei igiene deficitare, fiind rezultatul formării unei flore microbiene la nivelul penisului. Se manifestă prin inflamație, apariția de edeme, durere sau usturime la urinat, disconfort în zona genitală, scurgeri anormale din canalul uretral și un miros neplăcut.
  • Boli cu transmitere sexuală – după cum lesne se poate intui din denumirea lor, aceste afecțiuni pot fi contractate în urma unui contact sexual neprotejat cu o persoană infectată. Sifilisul, herpesul genital, gonoreea, blenoragia sunt cele mai cunoscute dintre ele, iar lista poate fi completată cu afecțiuni mai grave precum hepatita C, HIV/SIDA sau cancerul de col uterin.
  • Disfuncția erectilă – constă în incapacitatea temporară sau permanentă de a obține sau a menține o erecție pentru a putea duce la bun sfârșit un act sexual. Este cea mai frecventă disfuncție sexuală în cazul bărbaților și apare sub influența mai multor factori precum vârsta, stilul de viață, starea de sănătate, stresul și stările psihice negative.
  • Priapismul – se manifestă prin erecții persistente care apar și se mențin chiar și în lipsa stimulării sexuale. Aceste erecții prelungite devin dureroase și ajung să afecteze funcțiile obișnuite ale penisului, dând naștere unor complicații. Cea mai frecventă cauză a priapismului o constituie existența unui flux anormal de sânge către zona genitală, iar uneori boala poate fi cauzată de anumite medicamente, leziuni sau substanțe chimice.
  • Boala Chordee – este caracterizată de o curbare anormală a penisului în momentul erecției, ce poate fi determinată de anumite infecții, traumatisme, leziuni sau afecțiuni inflamatorii. Dacă deformarea penisului este pronunțată aceasta poate îngreuna actul sexual, făcând copulația mai dificilă sau generând o stare pronunțată de disconfort.
  • Boala Peyronie – una dintre cauzele afecțiunii enumerate mai sus este și boala Peyronie, care apare ca urmare a formării de plăci fibroase în interiorul țesuturilor peniene. Este vorba de țesut cicatricial, care, pe măsură ce se dezvoltă, determină curbarea penisului. Spre deosebire de boala Chordee, deformarea penisului este vizibilă și când organul se află în stare flască, iar în cazurile severe chiar împiedică apariția erecției.
  • Uretrita – este o inflamație a uretrei, adică a canalului care parcurge penisul de la bază până la vârf și prin care este eliminată urina și lichidul seminal. Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile provocate de bacterii sau alți agenți patogeni care ajung ori se dezvoltă în canalul uretral.
  • Micropenisul – de această dată vorbim de o afecțiune caracterizată de o dimensiune a penisului sub standardele normale. Am amintit ceva mai devreme că  o dimensiune normală a penisului începe de la 4 centimetri în stare flască și 7 centimetri în erecție, iar diagnosticul de micropenis se stabilește când lungimea penisului este sub aceste valori de referință.
  • Cancerul penian – din fericire, este o formă de cancer mai rar întâlnită, care afectează țesuturile penisului. Cel mai adesea, cancerul penian este provocat de infecția cu HPV, însă alți factori de risc sunt igiena neadecvată, fumatul excesiv precum și alte boli specifice ale penisului.

La ce medic trebuie să apelezi dacă ai probleme la nivelul penisului ?

Dacă ai constatat că ceva nu este în regulă cu organul tău genital, prima vizită pe care trebuie să o faci este la cabinetul unui medic urolog.

Acesta este un medic specializat în problemele aparatului urinar și ale aparatului reproducător masculin, iar în urma unei prime consultații te poate îndruma către un medic de altă specializare, dacă problema ta îi depășește competențele.

În astfel de situații poate fi nevoie să consulți și un cardiolog, un oncolog, un dermatolog specializat și în boli venerice sau un endocrinolog, în funcție de natura problemei pe care o ai.

Ce analize îți poate recomanda medicul specialist ?

Din nou răspunsul poate fi diferit în funcție de afecțiunea specifică, însă în general analizele recomandate sunt următoarele:

  • Analize de sânge
  • Analize de urină
  • Teste pentru depistarea culturilor microbiene
  • Investigații imagistice
  • Teste hormonale
  • Investigații de specialitate care țin de domeniul cardiologie, neurologiei sau urologiei.

În concluzie penisul este organul reproducător masculin cu ajutorul căruia se realizează copularea în timpul actului sexual, pentru ca apoi sperma să fie diseminată în vagin prin intermediul aceluiași organ în cadrul procesului de ejaculare.

Totodată penisul este și o componentă a aparatului excretor, prin același canal pe care are loc ejacularea fiind eliminată și urina.

Este  un organ cu o structură complexă. ce poate fi afectat de o gamă variată de boli, mai ales pe fondul unei igiene precare sau al raporturilor sexuale neprotejate. În astfel de situați ieste recomandat să te adresezi unui medic urolog, iar dacă este cazul acesta te poate îndruma către un alt specialist.

Victor Iancu
Victor Iancu

Victor Iancu a cercetat peste 300 de studii despre imbunatatirea perfomantelor sexuale. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie și are studii de specialitate in urologie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *